Hanul lui Manuc, un han cum nu e altul (DOCUMENTAR)

Un han cum nu e altul… Cu o istorie de peste 200 de ani, Hanul lui Manuc a fost un martor tăcut al evenimentelor care au marcat istoria României. Aici era locul în care se întâlneau drumeții, dar și elita societății românești în București.

Locul unde astăzi se află Hanul lui Manuc poate fi considerat cel mai vechi punct din istoria capitalei noastre. Aici a fost construită cea dintâi curte domnească a târgului Bucureștilor, încă din secolul al XIV-lea, iar impunătorul Han era colțul sud-estic al Curții Domnești.

• O specie de păsări care seamănă cu pinguinii, devastată de un val de căldură
• Prietenii ajută persoanele în vârstă mai mult decât familia, arată un studiu

Povestea Hanului lui Manuc începe în anul 1806, când acesta a răsărit pe meleagurile lui Bucur. Fiind construit ca niciun alt han din vremea sa, el s-a deosebit de celelalte hanuri-cetăti prin arhitectura aparte.

Hanul lui Manuc este unul dintre cele mai importante obiective turistice din București, monument istoric, loc de petrecere a timpului liber, în restaurantele, cafenelele și magazinele pe care le găzduiește în zilele noastre.

Întemeietorul său a fost un negustor armean Manuc Bei (Manuc Mârzaian), născut în 1769 la Rusciuc, actualul Ruse. În vremea sultanului Mustafa al IV-lea a obținut demnitatea de dragoman.

O funcție extrem de importantă la acea vreme deoarece cumula îndatoriri de traducător, interpret și ghid oficial, deoarece avea atribuții diplomatice în legăturile Înaltei Porți cu statele creștine.

În anul 1808 a fost numit, simbolic, Bei al Moldovei. Hanul Manuc este locul unde a fost semnat Tratatul de la București din 1812, în urma căruia a rezultat ocuparea teritoriului Principatului Moldovei dintre Prut și Nistru de către Imperiul Rus.

În 1806, Manuc ajunge în capitala Țării Românești și este silit să se stabilească aici pe termen lung din cauza războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiași an începe construcția hanului, ce va fi terminată în 1808.

La vremea aceea, arhitectura sa era destul de inovativă, deoarece Manuc dorea ca hanul său să nu aibă alura de fortăreață a celor din secolul al XVIII-lea. Terenul pe care este construit a aparținut, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Curții domnești.

Citește continuarea pe Gândul!